IdeaForum

WHAT IF 49

June 6, 2008 – 11:29 am by admin

What if…daca companiile ar pune angajatul pe primul loc, si nu clientul cum ne place sa auzim de atat de multe ori?”
Pana la urma orice client este si angajat, si intr-o lume dominata mai mult de o industrie a serviciilor decat a produselor, este foarte posibil ca un brand pentru care nu munceste sa il multumeasca , si brandul companiei unde isi petrece o mare parte a zilei sa il dezamageasca. Bineinteles ca exista diferente intre compania propriu-zisa si brandul pe care aceasta il comercializeaza/promoveaza. Dar daca nu ar fi?
Daca pentru Coca-Cola ar trebui sa existae The Coca-Cola Company, mai intai ar trebui sa existe o fabrica de fericire pentru angajati, dupa care aceasta fabrica sa existe si pentru consumatori. Pentru ca angajatii sunt de asemenea consumatori, si poate de ce nu, cei mai importanti dintre acestia. Si exista legi de management si eficienta, care ne spun ca atunci cand vrei sa pornesti o strategie de comunicare trebuie sa incepi de la “esenta targetului”, de la acele persoane care inteleg cel mai bine si sunt cele mai productive si receptive la actiunile tale de branding.
Pentru Sprite compania ar trebui sa fie tot Sprite, care sa ii incurajeze pe angajati sa spuna pe bune ce au pe suflet, chiar daca nu exista cineva la capatul firului. Astfel Sprite este deja bautura favorita a unui numar restrans de oameni, dar este, si noi ceilalti sigur vom putea sti asta.
Bineinteles ca orice companie face ceva pentru angajatii sai, pentru ca altfel nu i-ar mai avea. Insa de ce nu face totul. Strategiile de CSR in care in mod normal ar trebui sa fie implicati angajatii, sa fie pentru angajati, sunt de cele mai multe ori platite catre o agentie de PR care sa faca toata treaba. De ce sa platesti pentru un alt serviciu (spre exemplu sa gaseasca conceptul activitatilor de CSR), cand acel serviciu se afla chiar in curtea casei tale fara sa iti dai seama?

Paul Stanciu

WHAT IF 48

June 6, 2008 – 11:28 am by admin

What if…daca am avea de realizat o campanie ieftina, dar de impact pentru un ceas de mana care e foarte rezistent la apa.
Targetul e format din tineri intre 18 si 24.
Mesajul campaniei va fi: ceasul e foarte rezistent la apa.
In cadrul campaniei vom folosi numai stickere. Un astfel de sticker va avea pe un fundal transparent imaginea ceasului si headline-ul: “Rezistent la apa”.
Aceste stickere vor fi amplasate in chiuvetele din mall-uri si vor fi lipite langa orificiul de scurgere al apei, astfel incat vor fi tot timpul udate de apa atunci cand chiuvetele vor fi folosite.

Ovidiu Hodorogea

WHAT IF 45-47

June 6, 2008 – 11:26 am by admin

What if…daca ar exista o mini pastila mentolata care se poate lipi pe un dinte pe timpul noptii, aceasta avand proprietatea de a se dizolva in 8-10 ore, iar dimineata te trezesti cu o respiratie proaspata, ca si cum abia te-ai fi spalat pe dinti?

What if…daca pe timpul verii ne-am putea bucura de un produs racoritor, si cu un ambalaj reciclabil si anume inghetata Eco-Pepsi?

What if…daca am avea sosete care in contact cu umezeala si transpiratia s-ar dizolva in pulberile frumos mirositoare din tesatura?

Mirela Purice

WHAT IF 44

June 6, 2008 – 11:23 am by admin

What if… penance could absolve our sins?
What if our darkest and deepest sinful wishes could come true?
If we just stare into the night of this world beyond controlling and give ourselves and our souls to its mystical inspiration; would we all become brothers, sisters, blood?
Let the wings of despair, the wings of your mind take you to a place where night is day and day is night, where facades can’t disguise the fact that you are in misery and where the shadow of love touches you tenderly…
Let your memories go blind and let me devour you into eternity!

Roxana Mincov

WHAT IF 43

June 6, 2008 – 11:22 am by admin

What if…daca  Bucurestiul ar fi impanzit de afise pe care sa scrie: “Romania, sterge-te la fund!” ? Afisele ar face parte dintr-o campanie de sensibilizare a bucurestenilor privind situatia mediului si ar avea ca scop recrutarea de cat mai multi voluntari dornici sa curate orasul. Afisul “ar lucra” si pe un alt plan, el avand si scopul de a-i face pe cei care il citesc sa constientizeze ca, atat problema cat si solutia se afla in mainile lor, ca Romania este un organism unitar si ca numai prin resurse proprii se poate ajuta. Pe afis ar mai trecute saituri ( cu font destul de mare, comparabil cu cel al sloganului) care se ocupa cu recrutarea de voluntari, pe langa alte cateva randuri despre ce presupune voluntariatul. Afisul ar avea un aspect usor urban.  

Mihai Dinu

WHAT IF 39-42

June 6, 2008 – 11:21 am by admin

What if… daca am incerca sa cream o comunitate de practici la nivel european prin simpla transmitere a unui mesaj?
Suntem deja o comunitate europeana prin apartenenta la UE. De ce nu ne-am folosi de acest statut pentru a crea ceva util si placut? Ma refer la o comunitate de practici in sensul promovarii turismului. Romania sta prost la acest capitol. Ei si? Hai sa fim noi aia care ne promovam.
Ceea ce propun este ca in loc de o destinatie romaneasca de petrecere a vacantei (putem vorbi de mare de exemplu ca tot e de sezon), sa alegem una straina. Dar nu doar sa mergem acolo si sa facem paguba sau comparatii cu plaiurile noastre. Ci sa admiram, sa luam aminte si sa promovam Romania, sa incurajam strainii sa vina la noi. De ce doar noi sa mergem la ei? Si de fapt si noi uneori, din comoditate alegem ceva de la noi, in loc sa mergem sa vedem altceva. Castigul este pe de o parte promovarea valorilor fiecarei tari si pe de alta, schimburile interculturale din care inveti atat de multe.
Avem la dispozitie o gramada de instrumente web 2.0 si canale de comunicare prin care sa transmitem aceasta idee. Poate functioneaza!:)

What if… daca nu am mai huidui grafferi, ci i-am incuraja sa-si exprime simtul artistic?
Mereu au existat probleme pentru cei pasionati de graffiti privind locul in care sa isi poata expune creatiile. Dar oamenii astia au un talent, de ce sa ii hulim? Nu ar fi mai bine sa ii incurajam in a se exprima? Am putea sa le oferim in parcuri panouri speciale, iar in fiecare an sa se organizaze si concursuri pentru ei, jurizate de oamenii care le apreciaza munca. Sau oamenii din publicitate ar putea apela la ajutorul lor in crearea de spoturi publicitare. Si cred ca si costurile productiei s-ar putea reduce mult pentru un spot bine gandit. Sau sa-i lasam sa “zugraveasca” ei blocurile care deja au zugraveala in descompunere si pe fiecare fata a unui bloc sa fie un singur desen, reprezentand, de exemplu, o problema sociala sau o parte frumoasa a vietii.

What if… daca am crea o campanie de incurajare a folosirii mijloacelor de transport in comun?
Unul dintre cele mai groaznice probleme ale noastre, ale oamenilor moderni, este traficul. Iar in Romania cu atat mai mult. De ce prefera oamenii totusi, atunci cand se vaieta ca nu au bani si ca salariile sunt prea mici in comparatie cu cheltuielile, sa isi cumpere masini (adica bunuri pasive care doar mananca bani), in loc sa foloseasca mijloacele de transport in comun? Un motiv ar fi lipsa confortului. De acord. Si atunci hai sa inbunatatim lucrurile, facem un sondaj, vedem ce nu le convine oamenilor, remediem si apoi sa vedem ce motive mai gasesc! Metrourile noastre, cele nou cumparate, sunt cu muuult mai evoluate fata de cele din Berlin de exemplu. Totusi, acolo toti oamenii care merg la serviciu il prefera, salvand astfel si niste cheltuiele inutile. Trebuie sa dea si peste noi civilizatia cumva, e nevoie doar de un impuls. Iar o campanie in acest sens, ar putea fi foarte utila in a ne salva nervii, banii si timpul, toate pierdute in trafic.

What if… daca  s-ar face treceri de pietoni suspendate?
Tot din ciclul “traficul nostru, stapanul nostru” sau “traficul ne mananca zilele”, ar mai fi o solutie. Simpla zic eu. Pentru ca prin unele locuri trec tevi de diferite naturi si un pasaj subteran ar fi imposibil de facut (plus ca implica multa munca si modificarea intregii infrastructuri), ce ziceti de crearea de treceri de pietoni suspendate (genul celor din zona aeroportului Otopeni), acolo unde arhitectura permite? Dar oricum, ce nu permite la noi? Sigur, nu ar rezolva toate problemele, dovada pasajul de la Universitate. Dar ar fi o solutie pentru trecerile de pietoni care nu se afla in intersectii. Astfel, in loc sa stai sa zicem la 3 semafoare de-alungul unui drum si-asa intens circulat, stai doar la unul, adica cel din urmatoarea intersectie.

Mihaela Georgescu

WHAT IF 36-38

June 6, 2008 – 11:12 am by admin

What if… daca ar exista o companie care ar actiona pentru recuperarea povestilor? Realizandu-se potentialul imens si inca trecut cu vederea al tunelelor subterane — intervale de somnolenta a calatorilor, peretii ar putea fi acoperiti cu pancarte care s-ar uni prin alaturare in cate o poveste / reclama ce s-ar derula intre statia de pornire si cea destinatara, facand din drumul cu metroul - dintr-un parcurs anost - un decupaj dintr-un carusel al emotiilor spectaculoase.

Aceasta solutie ar raspunde nevoii institutiilor de a cobori in strada, pentru a atinge mai eficient o paleta mai larga de oameni. Nu s-ar incerca o mundanizare fortata a culturii, nu s-ar altera nimic din continutul artistic, dar s-ar apela la alte cai – mai moderne — de a ajunge la audienta. Evenimentele ar fi atent transpuse intr-un material video care ar actiona cu uneltele de impact ale filmelor. Mai exact, s-ar face trailere pentru evenimente: drept pilda stau filmuletele prin care British Museum isi face cunoscute expozitiile, de fiecare data cu un fundal sonor penetrant, cu o lectura careia ii da glas o personalitate vibranta ca prezenta si atractivitate. Materialele ar rula la televiziuni (cea publica, pentru inceput) si pe panourile LCD publicitare, fiind accesibile si pe Internet.

Organizarea unor evenimente sociale care isi propun sa adune laolalta oameni, pentru indeplinirea unui scop comun. De exemplu, crearea unei picturi imense, la care contribuie vreme de o zi un numar mare de artisti / grafferi voluntari, s-ar transforma intr-un eveniment social care ar fi liantul pentru o colectivitate (compania beneficiara a campaniei putându-si lega astfel numele de atingerea unui apogeu in Cartea Recordurilor).

Madalina Sicoi

WHAT IF 33-35

June 5, 2008 – 5:43 pm by admin

What if daca…lumea marketingului romanesc ne-ar lasa fara suflare? Si nu ma refer la reclamele splendid dibuite conceptual, asortate cu un fundal muzical emotionant, care te fac sa zambesti sau sa visezi – momente valoroase de inspiratie publicitara, insa care au capatat statutul lucrurilor comune?

What if … daca totul nu ar fi intr-atat de transparent in termeni de “noi ne straduim sa va convingem sa cumparati, sa deveniti fideli marcii noastre” iar marketingul ar deveni mai mult un spectacol al ideilor frumoase, o aventura a creativitatii puse in slujba crearii de momente memorabile, care trec dincolo de suprafata neteda a televizorului si ating oamenii in miezul lor delicat, inefabil? Daca s-ar incerca ocolirea mediocritatii ideii, micimii scopului pur pragmatic si evitarea inelegantei imposturii? S-ar crea o translatare dinspre teluri vadit capitaliste inspre ceva care ar sarbatori viata in complexitatea ei de nuante si, deloc ipocrit, lumea ar deveni mai frumoasa. Pentru ca educatia vizuala si informativa (tot mai abitir venita pe calea marketingului) s-ar rasfrange benefic asupra privitorilor care, inconjurati de lucruri senine, ar fi subtil contaminati de placerea de a trai.

What if… daca o marca ce si-a creat identitatea in jurul ideii de prospetime salvatoare (de pilda, Lipton) ar transpune esenta a ceea ce este intr-o imensa sculptura de gheata amplasata in miezul Bucurestiului sau mai multe statui de gheata mai mici rasfirate prin oras, in plina vara? Totul ar supravietui o zi, precum planta speciala de Cereus care isi pastreaza floarea abia cateva zile pe an, imputinandu-se sub privirea arzatoare a soarelui, vaporizandu-se in memoria si lumea afectiva a privitorilor. Acesta e felul de magie de care avem nevoie din vreme in vreme.

Madalina Sicoi

WHAT IF 32

June 5, 2008 – 5:37 pm by admin

What if daca…  in lume n-ar exista calendare?
Te-ai trezi de dimineata si, in loc sa iti rememorezi in tihna visele, te-ai chinui, stresat, sa iti amintesti „ce data a fost ieri”, ca sa stii „in ce data e azi”, te-ai stradui sa prinzi ultimele crampeie de memorie inainte sa iti dispara definitiv, sa fii nevoit iar sa o intrebi pe sotie – „Fir-ar sa fie, Cristi, iar ai uitat?”.
Ai lua metroul spre serviciu, incercand sa te gandesti a cui aniversare urma saptamana asta – e important, stii asta, nu ti-ai ierta neglijenta dacă ai uita. Ai impresia ca ai notat undeva, parca pe spatele unei carti de vizita,… dar daca i-ai intins-o cuiva, in graba?
Nu mai stii pe ce lume esti, uiti date, uiti zile de nastere, iti pierzi notitele. Bine ca urmeaza concediul. Mai sunt doar cateva (cate?…) zile de mers cu metroul, dupa care vei sta intins pe o plaja si vei bea ceva – orice, dar cu gheata sa fie – pentru ca vara e scurta, şi de cand tii minte se termina inainte sa iti poti da seama.
E in sfarsit seara si astepti metroul, privind fix la reclama enorma la gogosarii din hipermarket – probabil, imaginea pe care o vei asocia cu luna asta, pentru tot restul vietii tale. Iata, a ajuns metroul. Te urci obosit, dar iti spui satisfacut „A mai trecut o zi”. Te intristezi la ideea monotoniei, caci ti-ai spus asta si ieri – simti ca nu progresezi deloc. „Uf, daca nu ma enervez si scriu toate zilele ramase pe o foaie, sa le tai… asa… una cate una…”

Irina Trocan

WHAT IF 29-31

June 5, 2008 – 5:26 pm by admin

What if..daca ar exista un spot publicitar de genul: imagini din spatiu cu Terra, la un moment dat apare o cometa trecand pe lana planeta noastra si o nava spatiala se apropie de ea. Se deschide o trapa pe nava si un proiectil pleaca in viteza spre cometa. Cometa este invaluita intr-un nor de praf. Oamenii din naveta sunt cu sufletul la gura, se uita pe monitoare si… dintr-o data izbucnesc in urale. Imaginea finala e cu acea cometa tragand dupa sine un mare banner publicitar pentru Pepsi. Mesaj final - “Pamantenii iubesc Pepsi, e randul extraterestrilor sa-l incerce”.

What if… daca ar exista o revista dedicata calatorilor RATB care sa-i distreze in timpul drumurilor dintr-o parte in alta a orasului. Totul s-ar axa pe tipologii umane. “Tipul cu tricou roz - l-ai vazut? Ok, gata, acum nu te mai holba, o sa-i dai de banuit. Ieri seara se intorcea de la facultate si i-a iesit in cale un catelus. S-a oprit si a inceput sa-l mangaie si sa-i vorbeasca modelandu-si vocea in fel si chip. O batranica dintr-un bloc din apropiere a crezut ca vrea sa-i fure cainele si a iesit cu bastonul dupa el, pana sa-si dea seama ce s-a intamplat s-a trezit cu doua bastoane pe spate. Azi si-a pus tricoul roz pentru ca a observat ca asa are o zi mai buna. Din pacate pentru el, nu o sa fie. Prietena lui o sa-i dea papucii pentru ca ajuns sa creada ca e gay.” “O vezi pe tipa cu papuci aurii? Da, asa e, iti sare in ochi imediat. Cand era mica canta “Fata draga… nu fi trista” in fata blocului. Acum doar asculta manele in fata blocului si rade de oricine spune ca a ascultat Madalina Manole in copilarie. Partea care ne va face pe noi foarte invidiosi e ca peste 2 ani o sa castile la loto”.

What if daca… ar exista un magazin on-line care sa-ti recomande dulciuri in functie de starea de spirit? “Te-a parasit logodnicul” - tort de ciocolata; “Ai aflat ca iubitul te insala” - bomboane cu lichior, etc.

Irina Iliescu