IdeaForum

WHAT IF 36-38

What if… daca ar exista o companie care ar actiona pentru recuperarea povestilor? Realizandu-se potentialul imens si inca trecut cu vederea al tunelelor subterane — intervale de somnolenta a calatorilor, peretii ar putea fi acoperiti cu pancarte care s-ar uni prin alaturare in cate o poveste / reclama ce s-ar derula intre statia de pornire si cea destinatara, facand din drumul cu metroul – dintr-un parcurs anost – un decupaj dintr-un carusel al emotiilor spectaculoase.

Aceasta solutie ar raspunde nevoii institutiilor de a cobori in strada, pentru a atinge mai eficient o paleta mai larga de oameni. Nu s-ar incerca o mundanizare fortata a culturii, nu s-ar altera nimic din continutul artistic, dar s-ar apela la alte cai – mai moderne — de a ajunge la audienta. Evenimentele ar fi atent transpuse intr-un material video care ar actiona cu uneltele de impact ale filmelor. Mai exact, s-ar face trailere pentru evenimente: drept pilda stau filmuletele prin care British Museum isi face cunoscute expozitiile, de fiecare data cu un fundal sonor penetrant, cu o lectura careia ii da glas o personalitate vibranta ca prezenta si atractivitate. Materialele ar rula la televiziuni (cea publica, pentru inceput) si pe panourile LCD publicitare, fiind accesibile si pe Internet.

Organizarea unor evenimente sociale care isi propun sa adune laolalta oameni, pentru indeplinirea unui scop comun. De exemplu, crearea unei picturi imense, la care contribuie vreme de o zi un numar mare de artisti / grafferi voluntari, s-ar transforma intr-un eveniment social care ar fi liantul pentru o colectivitate (compania beneficiara a campaniei putându-si lega astfel numele de atingerea unui apogeu in Cartea Recordurilor).

Madalina Sicoi